Indurare aspra – Recenzie

Indurare aspra, in engleza A Severe Mercy, scrisa de autorul american Sheldon Vanauken (1914-1996) este, nu doar una dintre cele mai emotionante povesti de dragoste pe care le-am citit vreodata, dar si “povestea unei aventuri a intelectului”, asa cum o descrie Los Angeles Times. Cartea relateaza intamplari reale din viata sotilor Vanauken si face o incursiune profunda in gandurile, framantarile si sentimentele autorului sau, protagonist al acestei povesti frumoase si triste deopotriva. Indurare aspra ne introduce inca de la inceput in fascinanta lume a elitei intelectuale a societatii britanice de la mijlocul secolului 20, intr-un cerc de profesori universitari la Oxford care devin prieteni si petrec ore intregi schimband opinii despre literatura, religie si viata. Ce m-a atras, poate cel mai mult, la aceasta carte sunt cele 18 scrisori autentice pe care C.S. Lewis (profesor universitar de literatura la Oxford University si scriitor irlandez cunoscut in mod deosebit pentru cartile The Screwtape Letters, The Chronicles of Narnia, The Space Trilogy, Surprised by Joy si altele) le-a trimis lui Sheldon Vanauken de-a lungul celor 12 ani de prietenie sincera si adevarata cu acesta. Desi eram oarecum familiara cu incredibila sa capacitate de analiza a intelectului uman, dar si a diferitelor aspecte ale vietii din scrierile sale, in Indurare aspra l-am descoperit pe C.S. Lewis ca pe un om simplu, asa cum il descrie insusi autorul cartii, un prieten vulnerabil, dar extrem de rational si echilibrat, un om cu sentimente si gandiri profunde, un intelept, un erudit, un prieten si un sot iubitor si devotat, un om deosebit, un crestin autentic. Indurare aspra este povestea de dragoste a sotilor Vanauken, doi sceptici care se convertesc la crestinism datorita lui C.S. Lewis. Pentru ca “stralucitoarea bariera”, asa cum isi denumesc cei doi legamantul de fidelitate si dragoste pe care-l apara cu sfintenie impotriva oricui ar avea intentia sa-l rupa, nu devine ceea ce trebuia sa fie intocmai cu dorinta si planul lui Dumnezeu, iar viata lor ia o intorsatura neasteptata si nedorita. Daca prima jumatate a cartii ne descrie o deosebit de frumoasa poveste de dragoste, cea de-a doua parte a ei prezinta agonia pe care o traieste autorul, o agonie curios de similara cu cea pe care ajunge sa o simta aproape simultan si C.S. Lewis. Finalul cartii ni-i prezinta pe cei doi ca pe niste invingatori in fara suferintei pe care au inteles-o si-au acceptat-o cu o intelepciune divina pe care societatea n-ar fi putut s-o inteleaga niciodata, aceeasi intelepciune care il face pe C.S. Lewis sa strige cu putere si speranta pe Strada Mare din Oxford dupa intalnirea cu bunul sau prieten: “Crestinii nu-si spun niciodata Adio!” Indurare aspra poate fi povestea oricui, o poveste despre dragoste si suferinta, viata si moarte, dar mai ales despre timp si eternitate.

Lavinia Stancu

Urmăreşte-l pe autorul articolului pe Twitter