În ultimele zile suntem asaltaţi cu ştiri privind dezastre naturale. Cutremure urmate de tsunami, căderi masive de zăpadă, furtuni şi inundaţii. Parcă toate astea ni se par îndepărtate şi credem că la noi nu se pot întâmpla, deşi canalele media par să facă tot ce pot ca să inducă panica şi printre noi. În România se mai întâmplă să vedem alunecări de teren, inundaţii, dar toate astea sunt undeva la ţară. Poate noi, cei de la oraş suntem mai norocoşi decât ceilalţi şi nu ni se pot întâmpla astfel de grozăvii.

Zilele trecute urmăream o ştire de undeva din America de Sud, dintr-o zonă cu inundaţii masive. La un moment dat, în imagine a apărut un râu învolburat, iar în mijloc se afla un om. Cum a ajuns acel om acolo nu ştiu, probabil fusese luat de apă, dar „norocul” a făcut să se poată prinde de rădăcina unui copac.

Câţiva oameni, bărbaţi şi femei, îl priveau de pe margine şi făceau un lucru care m-a surprins. Se rugau cu lacrimi în ochi pentru cel aflat în mijlocul apelor. Ştirea a continuat şi cu toate că părea imposibil, o echipă de salvare, cu o barcă pneumatică, a reuşit să ajungă la acel om şi să-l salveze din mijlocul apelor. Relatarea ştiristei noastre s-a încheiat cu o concluzie simplă: bărbatul a avut noroc.

Norocul de a avea oameni care să se roage pentru el, aş adăuga eu. Ceea ce vă doresc şi vouă.